Spațiul interstițial ca element activ în arhitectura teatrului. Extinderea Teatrului Național Radu Stanca, Sibiu

Comentariul autorului

Teatrul contemporan provoacă limitele tradiționale impuse de naturalism și realism. Acesta se bazează pe experimentarea unor noi forme teatrale, punând accent pe relația dintre auditoriu și scenă, prin intermediul prezenței vii a actorilor sau a tehnologiei. Non-liniaritatea este un atribut ce caracterizează din ce în ce mai mult producțiile de teatru. Acest lucru presupune o structură a piesei fragmentată sau abordarea unei ordini non-secvențiale în desfășurare.
Proiectul are ca scop investigarea relației dintre spațiul teatral și locul teatral, folosind conceptul de spațiu interstițial, nu doar ca instrument de mediere a celor două, dar și ca generator de noi spații care vin în sprijinul spectacolului contemporan. Acesta are capacitatea de a crea o experiență imersivă și dinamică punând accent pe nucleul actor-spectator ce stă la baza Teatrului, extinzându-se și asupra cadrului urban din care face parte. De la spectacole de teatru, dans, operă, până la circ și spectacole în stradă, FITS realizează o punte între artele spectacolului și oraș. Prin intermediul lui, dar și al vieții culturale bogate, caracterul teatral a devenit un atribut imanent pentru Sibiu. Amplasamentul studiat se află într-o zonă definita de fragmentare, care are potențialul de a acționa ca un spațiu de tranziție, estompând limitele atât între oraș și teatru, cât și între fondul istoric și cel nou. Un prim gest la nivelul cadrului urban este acela de a contura o limită clară și în același timp permeabilă între spațiul major definit de Hotelurile Continental Forum, Ramada și Casa Prima Ardeleană, respectiv spațiul minor definit de Hotelurile Ibis, Ramada și Casa de Cultură a Sindicatelor. Gestul este reprezentat de un element arhitectural detașat de sol care traversează situl în lungul acestuia. Spațiul interstițial se află în centrul preocupării pentru integrarea teatrului deja existent, precum și crearea unui nou tip de spațiu care să stimuleze spectacolul contemporan. Căutările secolului trecut au urmărit aducerea spectatorului cât mai aproape de scenă, înlăturând treptat toate elementele ce contribuie la separarea celor două, precum cadrul scenei. Acest lucru are drept efect plasarea spectatorilor în inima scenei, în concretul unui spectacol. Spațiul interstițial este reprezentat în primul rând de foaierul urban care se extinde către spațiul amenajat de la nivelul parterului și, în al doilea rând, de volumul detașat ce conectează teatrul vechi cu cel nou. Primul este condiționat de factorii externi, arhitectural - urbanistici, care influențează spațiul teatral. Acesta poate găzdui spectacole înainte de cele din sală sau în timpul antractului, ce pot include muzică, dans, instalații interactive, care angrenează atât publicul care participă la actul teatral, cât și cel care participă la spațiul public. Al doilea spațiu, aflat la nivelurile
superioare, va crea un mediu favorabil experimentelor teatrale, întrucât elimină complet limita dintre sală și scenă. Publicul poate fi condus printr-o serie de spații interconectate ce creează diferite ambianțe, sau mai multe evenimente artistice pot avea loc simultan, îmbogățind experiența teatrală. Acesta este gândit ca un loc de exprimare pentru noua generație de artiști și spectatori.