Atelierele Luterane - București

Comentariul autorului

Proiectul a pornit din dorința de a crea o funcțiune educațională și, astfel, am ales zona centrală a Bucureștiului ca zonă de studiu, fiind o zonă cu un puternic caracter educațional, aici regăsindu-se mai multe universități și facultăți. Am ales situl de pe strada Luterană, fiind în apropierea mai multor universități creative, cea de Arhitectură și Urbanism, cea de Muzică și cea de Arte. Astfel a apărut funcțiunea inițială de ateliere de lucru pentru studenți, care să le ofere studenților toate spațiile, instrumentele și echipamentele necesare realizării proiectelor școlare, o funcțiune deschisă utilizatorilor inclusiv noaptea și în weekend. Mai departe, funcțiunea a fost extinsă la un caracter mai general de spații de lucru, incluzând și utilizatorii din domeniile și industriile creative.
Din punct de vedere arhitectural, soluția se bazează pe studiul istoric al zonei și al caracterului străzii, fiind puternic influențate și afectate de variate perioade istoric arhitecturale.
Astfel, aspectul cel mai important al intervenției proiectului este inserția pe sit. Pentru compoziția și configurația pe teren a soluției, situl este împărțit în două. Jumătatea din spate, unde se regăsesc atelierele pentru studenți, este rezolvată printr-un principiu simplu de acoperire a calcanelor. Jumătatea din față, unde se găsesc spațiile de lucru pentru industriile creative, continuă caracterul frontului discontinuu al străzii, început de imobilele moderniste apărute în perioada interbelică, acoperind calcanul cu un prim volum, în timp ce un al doilea volum apare în continuarea clădirii fostului garaj, lăsând la final o piațetă pentru public și care oferă un spațiu de respir între intervenție și turnul de birouri, pentru a nu crea tensiune, turnul fiind deja un accent vertical perturbator pentru această zonă. Ambele volume de la stradă sunt distanțate de clădirea fostului garaj (păstrată ca memorie a funcțiunii de atelier de mașini în centrul orașului continuând ideea de ateliere de lucru) din două motive, acela de continuare a frontului discontinuu al străzii și acela de generare a unei relații între intervenție și existent. O altă piațetă, situată între cele două jumătăți, leagă toate volumele la nivelul parterului, fiind un loc de întâlnire și adunare, idee încurajată de amplasarea unor funcțiuni publice comerciale care se deschid spre acest spațiu. Mai mult, pentru a fragmenta acest amplu spațiu, piațeta este “spartă“ de mai multe curți de lumină și de acces pentru spațiul subteran, unde se regăsește un amplu spațiu expozițional, care, de-asemenea, leagă toate volumele, dar la nivelul subsolului. În plus, întreaga intervenție are un caracter fragmentat, pavilionar, pentru a nu da naștere unui alt masiv care ar distruge mai mult caracterul zonei, așa cum o fac construcțiile apărute în perioada comunistă, anume ansamblul urbanistic al Sălii Palatului și Hotelul București, dar și un aspect în trepte, ce generează terase și spații de adunare pentru utilizatori și contribuie la diminuarea tensiunii atât între volumele intervenției și clădirile învecinate, dar și dintre aceste volume între ele însele.
Interiorul volumelor este rezolvat tot printr-un principiu simplu, unul rezistent în timp, și anume o bandă de servicii, care permite desfășurarea spațiilor de lucru în jurul acestora. Aceste spații pot fi lăsate deschise sau pot fi compartimentate în orice fel. Așadar, această conformație a spațiilor poate găzdui diverse funcții, care se pot schimba în timp.