Imobil de apartamente pe strada Știrbei Vodă

Comentariul autorului

Strada Știrbei Vodă este caracteristică pentru zona centrală a Bucureștiului, prin bogăția tipologică pe care o etalează: case vagon, vile urbane izolate în mijlocul parcelei, blocuri moderniste din perioada interbelică și inserții contemporane.
Un aspect important și controversat al Bucureștiului actual este reprezentat de rapida densificare a zonei centrale. Deși această densificare este un gest sustenabil, un raport nepotrivit între locuirea într-o zonă istorică și densificare poate conduce foarte ușor la compromiterea locului prin reducerea calităților inițiale.
Acest proiect a căutat un răspuns adecvat la această problemă. Clădirea nouă urmează regimul de înălțime și volumetria clădirilor învecinate, îmbrăcând, însă, un limbaj arhitectural contemporan. Situl ales este înconjurat de case ridicate la începutul secolului trecut – acel tip de clădiri neclasate care sunt în prezent demolate sau alterate fără niciun regret. În cazul de față, clădirea nouă se află într-o relație contrastantă cu existentul, dar noile ziduri sunt atent țesute cu cele vechi.
Curtea își asumă rolul director. Spațiile servite din jurul curții se constituie într-un gest autonom, în timp ce spațiile servante se nasc din limită, fiind o concesie acordată existentului, și ancorează noua clădire, folosindu-se cu succes de calcanele vecinilor în acest sens.
Intenția proiectului este de a concentra locuirea în jurul curții interioare. De aceea, funcțiuni diferite sunt propuse către stradă: o galerie de artă este situată la limita de nord a sitului, în timp ce spre vest se află un mic spațiu de birouri. Pentru a putea continua cornișele celor doi vecini, în zona de birouri palierele sunt decalate la înălțimi diferite.
Retragerile succesive ale clădirii îi reduc masivitatea și o integrează mai ușor în context. Ultimul etaj e desprins total de calcanele învecinate, făcând posibilă citirea formei perfect geometrice a spațiilor servite. Ultimul etaj devine un veritabil loc de belvedere datorită terasele generoase. Spre deosebire de casele învecinate care au acoperișuri în pantă, intenția proiectului a fost de a mări spațiul apartamentelor cu ajutorul acoperișului-terasă.
Apartamentele au un parcurs clasic: un vestibul, o cameră de zi generoasă, o bucătărie închisă și dormitoare separate printr-un coridor de restul locuinței. Apartamentele sunt diferite atât din punct de vedere al mărimii, cât și al tipologiei, și se desfășoară pe unul sau două niveluri. Simultan, compartimentarea interioară determină și este determinată de ordinea structurală a clădirii – totul fiind clar exprimat pe fațada interioară. Totodată, această fațadă are un grad ridicat de transparență datorită ferestrelor glisante, care transformă camerele de zi în logii spațioase.
Tencuiala a fost aleasă pentru finisajul fațadelor pentru a crea o legătură cu casele învecinate și cu contextul istoric mai larg în care se află proiectul. Există, totuși, o excepție. Fațada spațiului de birouri este acoperită cu panouri din aluminiu, separate de profile care ies discret din planul fațadei, creând un joc al umbrelor pe zid.
Nu în ultimul rând, pavajul din piatră cubică din curtea interioară pătrunde la aceeași cotă în imobil, la parter, pentru a crea o tranziție insesizabilă și incluzivă între exterior și interior.
Intenția ultimă a acestui proiect este de a lega clădirile vechi și noi pentru a obține o continuitate în diversitate.