Conversia si extinderea patrimoniului industrial. Fabrica de bere turda

Comentariul autorului

În urma cercetărilor istorico-urbanistice ale orașului Turda, am ajuns la concluzia că odată cu creșterea accelerată a populației tinere și cu dezvoltarea infrastructurii, situl oferă multe oportunități din punct de vedere cultural și social. Rezolvarea disfuncționalităților orașului se poate face prin crearea unui nou nucleu social, care ar trebui să afecteze în mod direct viața de zi cu zi a cetățeanului. Cerințele mele principale care au stat la baza proiectului au avut menirea de a respecta fondul construit, de a integra noua propunere în peisaj și de a prelua forme și dimensiuni din clădirea existentă care au fost tratate și reintegrate în peisaj într-o notă contemporană.
Clădirea face parte din lista monumentelor din România, de aceea consider important să evidențiez istoria locului printr-o metodă inovatoare de conservare a patrimoniului prin metoda digitalizării (Digital Heritage) ital Heritage). În acest fel comunitatea și turiștii pot avea parte de o experiență unică printr-o notă de originalitate care poate să atragă cât mai mulți vizitatori dornici de o experiență digitală și interactivă. Mai mult decât atât, această metodă oferă oportunitatea de a asimila cunoștințe istorice în funcție de evenimentele anuale organizate în incintă, dar și pentru a cunoaște în detaliu istoria fabricii.
Toate aceste elemente puse cap la cap pot să readucă viața de mult uitată a unui sit industrial, dar poate crea și o noua conexiune socială. Situl este poziționat strategic între axele principalelor drumuri care duc către Cluj, Alba-Iulia și Târgu-Mureș. Datorită acestei poziționări cheie, am considerat că situl poate să devină noul nucleu social care generează toate traseele turistice din zonă, fiind un punct de pornire excelent către obiectivele locale. Conceptul volumetric este strâns legat de simbolul luminii și al apei. Lumina intervine ca scop inovator într-un sit industrial. Deoarece vechea extindere nu dispunea de lumină naturală suficientă, am considerat că este imporant ca noua funcțiune să fie una primitoare și călduroasă la prima privire, să fie învăluită de lumină. Lipsa luminii în clădirile industriale era un element definitoriu, deoarece societatea de la acea vreme considera că lumina este o distragere de la muncă și concentrare, de aceea și lipsa luminii naturale în majoritatea clădirilor industriale vechi.
Astfel, mi-am propus ca volumul nou să vină ca o replică dură asupra vechilor obiceiuri care au afectat nenumărați muncitori, să fie cât mai aerisit și iluminat natural, iar materialul predominant să fie sticla.
Volumul propus în sine se caracterizează prin elemente simple și definitorii, care marchează respectul față de clădirea existentă prin linii orizontale predominante care arată o oarecare supunere, pe când fabrica este predominată de verticalitate, elementul dominant. Datorită terenului drept, nu a fost nevoie de prea multe intervenții asupra lui, iar ansamblul volumetric respectă aliniamentele actuale.