ro | en
IKI Retreat Măgura
  • Premiul secțiunii „Arhitectură construită / arhitectură publică”

IKI Retreat Măgura

Autori:
ADNBA:
Bogdan Brădățeanu
Andrei Șerbescu
Adrian Untaru
Carmen Petrea

MÂNADELUCRU:
Dorin Ștefan Adam
Ioan Șoldănescu
Birou de proiectare: ADNBA (Concept și DTAC), MÂNADELUCRU (PT+DDE), Craftr BA (amenajări interioare)

Colaboratori:
Structura: Plan Expert
Instalații: General Instal Comp, ISATERM
Arhitectură peisageră: Senzui Studio
Beneficiar: CĂPIȚA SRL
Foto: YWP studio, Vlad Pătru

Comentariul autorului

Satul Măgura se află la 1000 de metri altitudine, între munții Piatra Craiului și Bucegi, în comuna Moeciu din Brașov. Locul este așadar parte din zona protejată a Parcului Național Piatra Craiului, iar aceasta înseamnă, printre altele, o atenție suplimentară în crearea condițiilor de recreere și turism, fără ca ecosistemele naturale și antropice tradiționale reprezentative zonei să fie perturbate.
În această situație, contextul devine esențial și nu doar un simplu fundal pentru proiect, ci un factor special ce dicteaza nucleul proiectului si caracteristicile acestuia. Elemente precum înclinația acoperișului, lucarnele, structura materialelor, fragmentarea volumului, subîmpărțirea ferestrelor, acoperirea cu șiță, și modalitățile de relație cu pământul sunt inspirate și adaptate din peisajul construit al satului Măgura.
Casa de la Măgura își propune o reinterpretare a locuirii tradiționale – a locuinței tip ocol, a incintei, a volumelor cu funcțiuni diverse aduse la o scara cumsecade, rurală, adecvată statutului de zonă naturală protejată, cu un mare potențial eco-turistic.
Suprafața dorită de unități de cazare și spații comune e împărțită în trei structuri principale – trei volume arhetipale ce se așază la cote diferite și se articulează divers între ele. Așezate ca-ntr-un ocol, ele definesc o cameră exterioară - o curte mică, triunghiulară, protejată, ce acționează ca un pandant al celor trei construcții independente. Fiecare casă are autonomie prin volum, utilizare și relațiile specifice cu peisajul la care se raportează, lăsându-l să primeze.
Casele se apropie, dar nu se ating, iar soclul este cel care le leagă, jucând rolul unui liant unificator ce preia diferențele de nivel și speculează panta, ce creează astfel un caracter unitar. Ansamblul evocă spiritul unei gospodării tradiționale, cu o casă principală și două obiecte secundare, toate formând un sistem funcțional omogen, dictat de funcționalitatea tradițională.
Lemnul și betonul, materialele predominante, își conservă esența și textura, lucrând unitar împreună. Lemnul netratat oferă, pe lângă valoare tactilă, o imagine-proces ce asimilează semnele trecerii timpului și adaptării la mediu și se armonizează cu construcțiile învecinate, ce au un puternic caracter vernacular, amprentat succesiv de trecerea timpului si de condițiile climatice specifice zonei în care se află.
Cele trei construcții corespund celor șapte unități de cazare și spațiilor comune lor - living pe dublă înălțime, o bucătărie și o cameră de ceai și lectură, bibliotecă, saună, destinate petrecerii timpului împreună, și gândite în relație cu natura inconjuratoare și cu privirea pe care locul ți-o îngăduie către exterior. Fiecare spațiu beneficiază de acces independent, direct din exterior, situat la nivelul terenului sau deasupra soclului. Spațiile se conectează în demisol, legăturile funcționale dintre acestea fiind realizate sub nivelul terenului. Incinta adună și încheagă, iar încăperile, deși simple planimetric, creează locuri, cotloane și puncte de perspectivă diverse ca experiență - atât interioare, cât și exterioare.
Scopul principal al casei este odihna. Organizarea funcțională încurajează utilizatorii spațiului să simtă familiaritate și să găseacă forme noi de co-existență cu locul și comunitatea.
Experiența propusă prin scenariile de utilizare este una de imersiune și rememorare, printr-un spațiu arhitectural ca un refugiu spațio-temporal care rezonează cu ritmul specific locului.