Spațiu de întrunire în aer liber

Comentariul autorului

Școala este unul dintre mediile cu cea mai mare putere de influență pentru educația noastră. De aici și marea ei responsabilitate de a oferi experiențe pozitive utilizatorilor săi. Arhitectura, prin modul său profesionist are abilitatea de a răspunde nevoilor și cerințelor unei comunități prin creerea unui context favorabil și a unui conținut calitativ. Deși copiii iubesc să petreacă timp la exterior, mai mult decât la interior, de cele mai multe ori observăm că spațiul exterior al acestora este lăsat să se degradeze oferind spații de joacă anoste sau spații verzi inaccesibile. Necesitatea unui mediu construit exterior devine la fel de important pentru dezvoltarea copiilor și ar trebui proiectat cu o deosebită atenție.

Propunerea noastră este pentru un spațiu de întrunire în aer liber în incinta unei școli din Galați. Tema propune amplasarea acestuia între copacii deja existenți și integrarea acestora în soluție. Onduirea platformelor în jurul crengilor de copaci sublliniază importanța naturii în creearea unui cadru de învățare sustenabil și accesibil tuturor persoanelor. Acestea formează un traseu circular cu podeste la înălțimi potrivite doar pentru cei mici, ascunzișurile obținute încurajând copiii să exploreze, să interacționeze liber și să dobândească noi cunoștințe într-un mod ludic.

La nivelul solului, construcția propune o zonă acoperită unde se vor desfășura activitățile educaționale, fiind creat un spațiu amplu, de tip amfiteatru, care poate primi un număr mare de copii. Forma propusă, fiind una circulară permite vizibilitatea optimă a elevilor către profesor, acesta aflându-se în mijloc.

Relația copiilor cu mediul exterior devine un factor important în procesul de învățare, iar raportarea acestuia la nevoile copiilor poate crea un mediu potrivit celor din urmă.

Limitele au și ele un rol important în definirea spațiilor atunci când vine vorba de arhitectură. Clădirea școlii definește o limită foarte clară, dar spațiul din jurul școlii este unul de tranziție. Astfel că el este cel care poate determina, prin flexibilitatea sau inflexibilitatea sa dacă elevii săi se simt excluși sau incluși. Identitatea unui spațiu este dată de utilizarea acestuia și îi dau un scop. Ansamblul propus devine un loc în care se strâng toți copiii în pauze și se joacă sau în timpul orelor, alături de profesorul lor.

Un spațiu prin care sunt stimulate toate simțurile: vizual (integrarea copacilor existenți în propunere), tactil (folosirea unor materiale prietenoase), olfactiv (mirosul proaspăt, curat), sonor (foșnetul frunzelor de copaci) ajută la creerea unor experiențe autentice, vii și de durată. De asemenea interacțiunea are un rol important în procesul de învățare, iar spațiul propus oferă din plin această oportunitate. Copiii se pot cățăra, târî pentru a ajunge de pe un podest pe altul, se pot așeza pe oricare dintre platformele create și pot discuta în voie. Cei mici au foarte multă energie, iar această energie neconsumată în activități ce implică mișcarea poate determina o lipsă de atenție pentru activitățile mai statice, în care e nevoie să se concentreze.

Spațiul propus permite supravegherea copiilor și în același timp permite joaca liberă a acestora, fară a pune în pericol siguranța acestora. O joacă sigură este cea care iți permite să explorezi, să te cațeri, să te agăți de bare etc. și sunt foarte importante pentru dezvoltarea copiilor oferind oportunități de dezvoltare fizică.