1907. Noi vrem pământ

Comentariul autorului

1907. Noi vrem pământ! nu este o expoziție simplă, pentru că nu spune o poveste simplă. Felul cum a fost construită această narațiune muzeală îi dă libertatea vizitatorului să exploreze în mod empatic un eveniment din trecut, să afle informații istorice bine documentate și să își creeze propria părere.

În locul stereotipurile muzeografice în care este idealizată viața simplă a țăranilor, expoziția se concentrează pe agresiunile ale căror victime au fost sătenii care au îndrăznit să-și ceară drepturile, pe gospodăriile și viețile lor distruse. Bătăile și incendierile caselor arendașilor și proprietarilor, magazinelor sau chiar a instituțiilor statului au durat timp de câteva săptămâni și au fost urmate de represiunea armată, care a lăsat în urmă și mai multe victime. Vizitatorii sunt invitați în acest spațiu al violenței, miza principală fiind aceea de a stârni empatia și de a naște întrebări legate de felul cum se scrie istoria.

Expoziția redă starea de teroare la care au fost supuși țăranii din diferite sate și orașe din vechiul Regat, folosindu-se de mijloace variate. Elementele prin care este reconstruită această lume sunt o instalație video poziționată ca o frescă pe un întreg perete, lumina scăzută care recreează o stare opresivă, fiind spartă de spoturi, care pun în valoare obiectele și documentele din expoziție și de sunet. Coloana sonoră de fundal, pe lângă răpăitul de gloanțe și de mașină de scris, cuprinde înregistrări ale unor cântece culese după 1907. Unul dintre aceste cântece spune povestea răscoalei, iar cântece folosite la îngropăciune spun, în mod simbolic, povestea țăranilor care și-au pierdut viața în acele zile.

Piesa principală a expoziției este seria de șapte animații realizate de Vână Animation Studio, din instalația video menționată. Ca niște „haiku-uri vizuale”, cele 7 animații se concentrează pe câteva momente cheie, realizând o cronologie a evenimentelor principale. Animațiile recreează scene dure de la începerea și de pe parcursul răscoalei cu politicieni ce scuipă gloanțe, țărani care ridică seceri în aer, sau țărani striviți de bocanci militari. Prima animație arată o casă țărănească din care dispar rând pe rând toate obiectele ca apoi să dispară copilul familiei. La final apare o siluetă feminină care privește către un sat arzând în depărtare.

Un element surprinzător este felul în care aceste animații comunică cu puținele obiecte expuse. Precaritatea absolută a gospodăriei rurale de la vremea respectivă este reprezentată de un plug de lemn primitiv, câteva blide și linguri de lemn și alte obiecte din gospodărie. În loc de frumusețea și simplitatea gospodăriei populare, e relevat un univers țărănesc întors pe dos, vizitatorilor arătându-li-se momentul exploziei unei case, în care mobilierul sărăcăcios zboară prin aer.

Totodată, în mijlocul spațiului expozițional se află o masă lungă cu mai multe vitrine, care adăpostește obiectele de patrimoniu care aveau nevoie de protecție: seceri vechi sau puști similare cu cele folosite de soldați. Pe aceeași masă se găsesc și ilustrații și caricaturi din perioada respectivă care captează tensiunile care au cuprins țara în 1907. Vizitatorii au posibilitatea de a răsfoi presa vremii și a înțelege în profunzime gravitatea evenimentelor, dar și faptul că vocea țăranilor este absentă din discursul public.

Expoziția reușește să pună în lumină și tensiuni ascunse ale acelor momente. De exemplu, uniformele de soldați sunt puse alături de costume țărănești pentru a arăta faptul că au existat victime de ambele părți, dar și că în armată erau recrutați și țărani care au fost obligați să tragă în ai lor. Instalația în care sunt plasate coase, furci si ciomăgi luminate de un proiector arată că, neavând alte arme, țăranii și-au transformat în arme propriile unelte de lucru. Acestea au devenit în timp una dintre imaginile iconice ale Răscoalei de la 1907.