Perimetru de Solidaritate – proiect pilot

Comentariul autorului

În București, unul dintre cele mai vulnerabile grupuri sociale sunt persoanele fără adăpost, care se află în situații de precaritate extremă a locuirii. Aceste împrejurări au nevoie de moduri flexibile de răspuns, atât pentru reacții urgente, cât și pentru asistență de durată. Multe persoane fără adăpost își dezvoltă rețeaua de locuire în zone centrale ale orașului, unde au acces la spații mai sigure și resurse mai numeroase pentru supraviețuire. Cu toate acestea, cu excepția unui număr mic de ONG-uri și instituții publice, infrastructura socială adresată acestora este amplasată în zone perferice ale orașului. În plus, urmele asociate locuirii pe stradă a persoanelor fără adapost sunt puțin tolerate în spațiul public bucureștean, aceștia fiind nevoiți să dezvolte moduri cât mai discrete pentru desfășurarea activităților de bază pentru supraviețuire: somn, depozitare, igienă etc.
Una dintre nevoile importante identificate în situațiile de locuire din spațiul public este depozitarea și păstrarea în siguranță a lucrurilor personale. Acestea sunt de obicei fie cărate pe toată durata zilei, fie ascunse în diferite spații din oraș, fapt ce duce la deteriorarea lor rapidă, la posibilitatea de a fi furate sau de a fi aruncate de serviciile de salubritate. Lipsa unor spații de depozitare contribuie la starea de nesiguranță și incertitudine asociată situației, persoanele neputându-și organiza viața într-un mod previzibil.
Perimetru de Solidaritate se adresează unor situații de locuire precară asociate persoanelor fără adăpost din București, recuperând un spațiu urban neglijat și deschizându-l pentru utilizare colectivă. Proiectul creează spațiu și vizibilitate pentru infrastructurile de îngrijire existente atât din sectorul public, cât și din sectorul neguvernamental, devenind un punct fix pentru echipele mobile care fac parte din demers. Locul de intervenție este un spațiu public abandonat și nefolosit anterior, situat într-o zona inters tranzitata din centrul orașului. Instituțiile partenere sunt implicate în oferirea spațiului pentru dezvoltarea acestei inițiative locale și se ocupă de întreținerea fizică a structurii, introducând proiectul în infrastructura de servicii sociale municipale. Un grup de patru ONG-uri se ocupă de activitățile zilnice la fața locului și păstrează legătura cu utilizatorii fără adăpost ai spațiului.
Infrastructura fizică este formată dintr-o structură modulară prevăzută cu un spațiu acoperit care oferă acces la douăzeci de unități individuale de depozitare a bunurilor personale dotate cu energie electrică folosind panouri fotovoltaice Off-Grid. O serie de echipamente publice de mobilier urban sunt dispuse în lungul structurii, deschizând spațiul pentru noi utilizări colective. Traveele amenajate ca mobilier urban cuprind bănci și mese la cote diferite, o zonă cu vestiar, o zonă de expunere (avizier), o zonă pentru activități sportive care funcționează simultan ca rastel de biciclete. Spațiul acoperit oferă protecție tuturor persoanelor aflate în transit sau celor care așteptă în stația de tramvai.
Locul oferă un spațiu pentru a practica, testa și experimenta diferite moduri de răspuns pentru situații de criză și dezvoltă viziuni alternative pentru forme mai incluzive de convivialitate. Când amplasarea infrastructurii pentru cei vulnerabili la periferia orașului este norma, prezența unui spațiu public central, vizibil care chestionează forme de accesibilitate legate de spațiu public și condiții de locuire în oraș, devine un moment care poate contribui la schimbarea paradigmei pentru conturarea de noi politicii spațiale urbane.