The Corner Armeneasca CN

Comentariul autorului

Amplasamentul este localizat la intersecția dintre Calea Moșilor și strada Părintele Stăniloae, o zonă istorică sedimentată în mai multe etape ale perioadei moderne. Punctul de pornire al proiectului a fost dialogul cu existentul, respectiv monumentul fostei case Popp-Bunescu și contextul istoric angrenat în melanjul public-privat al zonei centrale a capitalei. Drept care, propunerea s-a constituit după două direcții funcționale majore: casa Popp-Bunescu a fost reconvertită în clădire de birouri, în timp ce corpul nou a fost destinat locuirii. Una dintre constantele funcționale ale întregului ansamblu a fost parterul comercial, caracteristic identității istorice a Căii Moșilor.

Imobilul de locuințe a fost retras de la aliniament sub o motivație dublă. La nivelul configurației, aducerea corpului nou în plan secund amplifică prezența monumentului la stradă. Pe direcția paralelă străzii, adiacența celor două corpuri a fost redusă la o articulație de sticlă. La nivelul circulațiilor, această deducere a volumului pe două direcții oglindește zonificarea amenajării exterioare. Spre stradă, propunerea vizează îmbogățirea circuitului urban, în zona de intersecție cu strada Părintele Stăniloae fiind prevăzut un portic destinat trecerii publice ce oferă o pauză în parcursul pietonal. Între cele două corpuri, terasa este destinată separării fluxurilor utilizatorilor ansamblurilor, intimizând accesul în clădirea de locuințe.

Soluția a urmărit o rezolvare cât mai diversă a celor 27 de apartamente pe cele 5 niveluri. Individualitatea fiecăruia se definește, pe de-o parte, prin varietatea partiurilor unităților de locuit, prezentându-se în formule de la 2 la 4 camere și studiouri rezolvate pe unul, două sau trei niveluri. Pe de-altă parte, acest factor are emfază în abordarea spațiilor exterioare, rezolvate prin balcoane, logii și terase generoase. Acestea din urmă potențează deschiderea spre panorama centrului istoric. Sub o motivație similară, acoperișul-terasă a fost divizat prin jardiniere menite să intimizeze spațiile exterioare ale fiecărui apartament, compensând totodată carența spațiilor verzi, revers al densității construite a centrului istoric.

Înclinațiile închiderilor din partea superioară a volumului au fost determinate ca parte a înscrierii clădirii în profilatura fondului construit al zonei, precum și ca metodă compozițională de a reconcilia nivelurile de intimitate a teraselor rezultate din retragerile ultimelor trei niveluri. În completarea acestora, compoziția regulată a fațadelor în registrele inferioare aduce în plenitudine o coerența vizuală a întregului ansamblu. Aceasta este dinamizată prin contraste prin materialități compatibile cu cele propuse în proiectul de intervenție al fostei case Popp-Bunescu, respectiv cărămidă aparentă și tencuieli multi-strat în nuanțe pale. Soluțiile constructive au vizat obținerea unei construcții cu nivel de eficiență energetică ridicat.